Termenul de bornout a devenit din ce în ce mai frecvent folosit.Îl auzim la tv, pe rețele sociale, la birou și în cabinete sau clinici cu profil psihologic. În acest articol voi descrie despre ce este burnoutul si despre experiența mea cu acesta.
Ce este burnoutul?
Burnoutul, conform definiției este un sindrom rezultat în urma expunerii prelungite la stres în mediul profesional. El este caracterizat de epuizare fizică, somatizare, epuizare emoțională și de scăderea performanței la locul de muncă.
Dacă ar fi să îi dau eu o definiție, burnoutul reprezintă momentul în care corpul îți dă un semnal de alarmă că ceva în mediul tău de lucru este nociv pentru tine. Este modul în care te atenționeză că stresul este prea mult și că ar trebui să faci un pas în spate și să analizezi ce se întâmplă în jurul tău, ce îți cauzează simptomele negative și ce poți schimba.
Eu am fost de două ori în burnout. Prima dată nu mi-am dat seama, ca mulți dintre noi, credeam că am o problemă la nivel de organism. Aveam niște dureri groaznice în zona abdomenului, eram nervoasă pe toată lumea din jur, orice sarcină venea în plus pe lângă ce aveam de făcut mă făcea să rabufnesc și de multe ori plecam de acasă spre muncă, plângând și nu îmi dadeam seama de ce.
Am mers la 3 spitale diferite și nimeni nu mi găsea nimic fizic. Aveam impresia că o iau razna sau că oamenii nu mă cred că mă doare. Până când, într-un moment de liniște am făcut un pas în spate și am realizat că ce mi se întâmpla era burnout.
Și aici ajungem la cea e a doua întrebare a articolului nostru: Cum se manifestă burnoutul?
Burnoutul se manifestă prin:
- epuizare fizică- simți că oricât ai dormi te trezești la fel de obosit, sau din cauza stresului poți avea insomni și asta sa cauzeze epuizarea. De asemenea, nu mai dai randament la locul de muncă, ești mai puțin atent și ești predispus la a face mai multe greșeli.
- epuizare emotională- apar stările de nervositate și irascibilitate, simți că toți oamenii din jur au ceva cu tine, simți nevoia să te izolezi. Epuizarea emoțională are efecte dăunatoare și în viața personală. Când eram în burnout, mă certam cu oamenii dragi mi se parea absurd orice spuneau și răbdarea mea dispăruse complet. Din punctul meu de vedere epuizarea emoțională este cel mai greu de dus simptom din toate simptomele specifice burnoutului.
- scăderea motivației la locul de muncă- din cauza epuizării, motivația de a te implica în muncă scade, nu mai ai răbdare să îți îndeplinești sarcinile, orice task apare în plus se simte ca o corvoadă, simți constant nevoia de a verifica ceasul să vezi cât mai ai de stat până se încheie programul de lucru.
- somatizare: apar dureri sau simptome care nu sunt explicate de o cauza organica.Aceste somatizari sunt semnele clare pe care ni le dă organismul că avem nevoie de o schimbare în stilul și mediul de lucru.
Efectele burnotului.
-Scade performanța la locul de muncă, iar acest efect aduce după sine alte efecte secundare și anume- scade stima de sine, apare sentimentul intens de ineficientă, apare învinovățirea și compararea cu ceilalți. De asemenea o performanță scazută poate duce la riscul pierderii locului de muncă. Din pacăte, noi la locul de muncă suntem niște resurse. Indiferent cât de implicați am fi în muncă și cât de performanți am fi fost în trecut, dacă în prezent nu mai putem oferi aceeși performanță vom fi înlocuiți. A fost dificil pentru mine să învăț această lecție. Consideram, ca mulți dintre noi, că oameni pot fi greu de înlocuit, că implicarea și experiența contează mai mult decât cifrele sau rezultatele imediate. Însă realitatea este că în orice domeniu profesional, performanța și multitaskingul este cel mai important, iar oamenii pot fi foarte ușor de înlocuit atunci când nu mai ofera aceleași resurse.
Apar tensiuni și conflicte în viața personală. Datorită epuizării emoționale, avem tendința de a ne descărca emoția negativă pe cei dragi. Acest comportament este definit în psihologie ca fiind un mecanism de aparare numit ”deplasarea furiei”. Practic, ne descărcam enegia negativă provocată de un eveniment sau o persoană în fața căreia nu ne-am putut exprima furia, pe o persoană apropiată în fața căreia putem să ne arătam emotia. Acest mecanism de apărare este toxic,deoarece îi rănim pe cei din jur, fără să vrem, datorită unui moment cu încărcare emoțională.
Pot apărea tulburări alimentare, cum ar fi mâncatul compulsiv – acea nevoie de a regla emoțiile prin mâncare, de a „compensa” golul sau tensiunea interioară. Apare insomnia cronică, pentru că sistemul nervos rămâne în stare de alertă chiar și atunci când ar trebui să ne odihnim. De asemenea, crește riscul de afecțiuni cardiovasculare, deoarece stresul constant menține tensiunea arterială ridicată și afectează echilibrul metabolic..
În timp, epuizarea continuă nu rămâne doar la nivel fizic. Când performanța scade, iar mesajele primite – direct sau indirect – sunt că „nu mai faci față”, stima de sine începe să se erodeze. Apar îndoiala de sine, sentimentul de inadecvare și autocritica excesivă.
Izolarea devine tot mai frecventă. Ne retragem pentru că nu mai avem energie, pentru că nu vrem să explicăm, pentru că ne simțim rușinați că „nu mai suntem ca înainte”. Emoțiile negative generate de mediul profesional tensionat încep să se reverse și în viața personală. Conflictele cresc, răbdarea scade, iar susținerea pe care o avem poate începe să se fragilizeze. Astfel putem fi predispuși la episoade depresive, atacuri de panică și tulburări de anxitate.
Cum ajungem în burnot?
Burnoutul nu aparre peste noapte.Apare in momentul in care stresul profesional devine prea mult iar corpul nostru nu il mai poate gestiona.
Dar totusi, de ce ajungem in burnout? Sunt mai multe explicații psihologice.
- Nu stim sa punem limite. Ne incarcam cu sarcini si taskuri pentru ca nu stim sa spunem nu si nu stim sa comunicam asertiv ceea ce e prea mult pentru noi. Si asa acumulam task-uri si proiecte, oboseala creste, rezistenta la frustrare scade si ajungem sa fim incarcati de emotii negative acumulate pe care nu le-am comunicat la timp.
- Ne e teama sa nu ii suparam pe ceilalți. De teama de a nu rani sau de a nu ii incarca pe ceilalți, acceptam proiecte noi sau taskuri care poate nu tin de noi sau nu face parte din fisa postului. Aceasta teama este datorata nevoiei de ai face pe ceilalți sa ne placa si din dorinta de a primi validarea si aprecierea lor. Este exact ca atunci cand eram mici si stateam cuminti si ascultatori iar mama ne lauda si ne dadea bomboane. Atunci era un lucru pozitiv sa fim ascultatori insa acum ca asculti a fi ascultatori inseamna a ne neglija nevoile si a ne incarca cu emotii si stari negative din cauza suprasolicitarii.
- Fugim de durere. Workaholismul poate fi vazut ca un mecanism de aparare in care din dorinta de a nu sta cu emoțiile si situatiile negative cu care ne confruntam ne incarcam programul cu sarcini, suntem mereu pe fuga iar emotiile sunt blocate iar noi funcționăm pe pitol automat.
- Prefectionism si dorinta de a fi vazuti. Acest mecanism vine din copilărie cand pentru a fi vazuti si apreciati de parinti trebuia sa facem ceva. Sa fim buni la un sport, sa avem note bune, sa ajutam la treburile casei. Acum ca adulti am invatat ca daca vrem sa fim apreciati trebuie sa facem multe lucruri bine. Aceasta gândire e total greșită pentru ca trebuie sa fim văzuți si apreciati pentru ce suntem ca oameni nu pentru cate taskuri rezolvam sau acceptam.
Cum putem preveni burnotul?
Prevenirea burnoutului începe, în primul rând, cu conștientizarea limitelor noastre. Mulți dintre noi am fost învățați că a munci mult este o dovadă de ambiție și valoare personală. În realitate, atunci când depășim constant limitele corpului și ale minții noastre, plătim acest lucru prin epuizare.
Un prim pas important este să învățăm să punem limite sănătoase. A spune „nu” nu înseamnă că suntem neimplicați sau că nu ne pasă de muncă. Înseamnă că ne respectăm resursele și că ne dorim să ne facem treaba bine, fără să ne distrugem echilibrul interior. Mie personal, mi-a fost foarte greu să pun limite.Dar am învățat că dacă nu pun limite, voi ajunge din nou într-o stare emoțională negativă care îî poate răni pe cei din jur dar și pe mine. Acum prefer să organizez sarcinile și să mi respect programul și sa fac lucrurile atunci când am resursele necesare.
Un alt aspect important este comunicarea asertivă. Atunci când simțim că volumul de muncă devine prea mare sau că anumite sarcini ne depășesc, este esențial să comunicăm acest lucru. De multe ori, ceilalți nici nu își dau seama că suntem suprasolicitați dacă noi nu spunem nimic. Avem impresia că ceilalți ne pot citi gândurile și își pot da seama când ne supăra ceva sau când am ajuns la limita. Din păcate, acest lucru nu este posibil. Avem nevoie să comunicăm pentru ca ceilalți să ne înțeleagă/
De asemenea, este important să avem grijă de echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Timpul liber nu este un lux, ci o necesitate. Activitățile care ne relaxează, timpul petrecut cu oamenii dragi, hobby-urile sau pur și simplu momentele de liniște sunt cele care ne ajută sistemul nervos să se regleze. Eu mi-am făcut un ritual. 10 minute pe zi, imi ofer un lucru care îmi place:o melodie preferată, o prajitura, un apel cu oamenii dragi, o meditație ghidată. Ajută extrem de mult să ai o perioadă mică din zi pe care să ți-o dedici ție.
Un alt lucru care ajută este conectarea cu propriile emoții. Atunci când ignorăm constant oboseala, frustrarea sau tristețea, ele nu dispar. Se acumulează și, la un moment dat, corpul le va exprima prin simptome fizice sau emoționale. De aceea este important să ne întrebăm din când în când: Cum mă simt cu adevărat? De ce am nevoie acum?
Pentru unele persoane, psihoterapia poate fi un sprijin foarte valoros. În terapie putem înțelege mai bine mecanismele care ne fac să ne suprasolicităm, putem învăța să gestionăm stresul și să construim un mod de viață mai echilibrat. Aici la Clinica Savu avem mulți psihologi și psihoterapeuți care te pot ajuta să gestionezi mai bine simptomele și stările provocate e burnout. Nu trebuie să treci prin toate aceste emoții negative singur/
În final, cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat din experiența mea cu burnoutul este că sănătatea noastră fizică și emoțională trebuie să fie întotdeauna pe primul loc. Niciun loc de muncă, niciun proiect și nicio performanță nu merită sacrificarea echilibrului nostru interior.
Munca este importantă, dar noi suntem mai importanți decât munca noastră.
