Pentru unii copii, începutul școlii înseamnă rechizite noi, colegi, povești de spus și nerăbdarea de a-și revedea prietenii.
Pentru alții, înseamnă nod în stomac, dimineți dificile, plâns, refuz, dureri de burtă sau întrebarea repetată: „Trebuie neapărat să merg?”
Iar pentru părinți, poate însemna o întrebare și mai greu de dus:
„Este doar emoția firească de început sau copilul meu chiar trece printr-o perioadă de anxietate?”
Întoarcerea la școală este o tranziție, nu doar o schimbare de program
După o vacanță lungă, copilul trebuie să se întoarcă la un ritm diferit.
Se schimbă ora de trezire, rutina de seară, timpul petrecut cu părinții, cerințele zilnice și, uneori, chiar grupul social.
Pentru un copil mai sensibil sau care a avut deja experiențe dificile la școală, toate aceste schimbări pot fi resimțite mult mai intens.
De aceea, anxietatea nu arată întotdeauna ca o afirmație clară:
„Mi-e frică să mă întorc la școală.”
Uneori arată ca:
„Mă doare burta.”
„Nu pot să dorm.”
„Mi-e rău.”
„Mai pot să stau o zi acasă?”
„Nu vreau să merg.”
Copilul nu are întotdeauna cuvintele necesare pentru a explica ce se întâmplă în interiorul lui. Uneori, corpul vorbește primul.
Când încercăm să liniștim copilul, putem amplifica fără să vrem anxietatea
Una dintre reacțiile instinctive ale părinților este să spună:
„Nu ai de ce să-ți fie frică.”
Intenția este bună.
Mesajul transmis poate fi însă:
„Emoția pe care o simți nu are sens.”
La fel se poate întâmpla cu:
„Hai, că nu e mare lucru.”
„Toți copiii merg la școală.”
„O să vezi că o să fie bine.”
„Nu mai plânge.”
Copilul nu are nevoie neapărat să fie convins că nu există un motiv pentru care să fie anxios.
Uneori are nevoie, mai întâi, să audă:
„Văd că îți este greu. Hai să înțelegem împreună ce anume te sperie.”
Dar câtă anxietate este normală?
Emoțiile de început de an nu înseamnă automat o tulburare de anxietate.
Un anumit nivel de îngrijorare poate apărea în perioadele de tranziție, mai ales când situația este nouă sau imprevizibilă.
Devine important să fim atenți atunci când anxietatea este persistentă, intensă și începe să interfereze cu viața copilului: mersul la școală, somnul, alimentația, relațiile cu ceilalți sau activitățile obișnuite.
Și aici există o diferență importantă:
nu vrem nici să minimalizăm emoția copilului, nici să transformăm fiecare emoție într-un diagnostic.
Ce putem face concret?
1. Vorbim despre școală înainte ca școala să înceapă
Nu așteptăm prima dimineață de luni pentru întrebarea:
„Ești pregătit?”
Putem începe mai devreme să discutăm despre ce urmează.
Ce îi place?
Ce îl îngrijorează?
Ce s-a schimbat?
Există un profesor, un coleg sau o situație de care îi este teamă?
Uneori, o conversație aparent banală poate scoate la iveală problema reală.
2. Reintroducem rutina treptat
Somnul, mesele, timpul de ecrane și diminețile nu trebuie reorganizate într-o singură seară.
Un ritm previzibil îi poate oferi copilului senzația că lucrurile sunt din nou sub control.
Predictibilitatea reduce necunoscutul.
3. Nu facem din despărțire un eveniment interminabil
Pentru un copil anxios, o despărțire foarte lungă poate transmite involuntar mesajul:
„Într-adevăr, aici este ceva periculos.”
Un ritual scurt, calm și repetabil poate fi mai ușor de tolerat.
Un „Te iubesc, ne vedem după școală” spus cu siguranță poate fi mai util decât zece minute de reasigurări.
4. Îl ajutăm să-și numească emoția
„Ești anxios” poate fi prea abstract pentru un copil.
Putem încerca:
„Unde simți emoția în corp?”
„Dacă frica ta ar putea vorbi, ce ar spune?”
„Care este cel mai rău lucru pe care crezi că l-ar putea face ziua de mâine?”
Când emoția capătă un nume, ea devine mai ușor de observat și de discutat.
Și părintele are propriile emoții
Uneori, copilul nu este singurul care se teme.
Părintele poate fi îngrijorat de note, de integrarea socială, de bullying, de performanță, de relația cu profesorii sau pur și simplu de faptul că propriul copil crește și devine din ce în ce mai independent.
Copiii observă mai mult decât credem.
Nu este nevoie să fim părinți care nu simt anxietate.
Este mai important să învățăm să nu îi cerem copilului să ne regleze nouă anxietatea.
Webinar Clinica Savu
„Cum gestionăm anxietatea legată de întoarcerea la școală a copilului?”
Un webinar dedicat părinților care vor să înțeleagă mai bine ce se află în spatele fricii de școală și cum pot răspunde fără să minimizeze emoțiile copilului și fără să le amplifice.
Vom vorbi despre:
- anxietatea normală de tranziție vs. semnale care merită atenție;
- refuzul școlar și anxietatea de separare;
- simptomele fizice ale anxietății;
- cum discutăm cu copilul despre școală;
- cum pregătim revenirea la rutină;
- ce facem în diminețile dificile;
- greșeli frecvente ale părinților;
- când este momentul să cerem ajutor specializat.
Pentru că întrebarea nu este întotdeauna:
„Cum îl fac să nu-i mai fie frică?”
Uneori întrebarea mai bună este:
„Cum îl ajut să treacă prin frică fără să rămână singur cu ea?”
Clinica Savu
Spațiul tău între Haos și Sens
